Tren de noapte

 

Îmi zgârie retina lumini de felinare
Auzi cum doarme orașul în molcoma lui comă?
Ah, moartea și iubirea, azi au aceeași formă,
Când funigei de viață plutesc spre-ntinsa zare!
 
Și doar rumori de tocuri, și doar mizantropie,
Iubite, cât de stins orașul se îngroapă
Atins parcă de moarte cu mâna ei beteagă…
Când cinic ne-necăm în vis și nebunie.
 
Hai să lăsăm în urmă orașele cavou,
Cerșesc cuprins de viață inimele albastre,
Ne-om arunca în tren fantomă-n noapte
Și visul ni l-om da la controlori.
 
Să fie noapte-n trenul fără nume,
Ce-ascunde prin perdele iubirile de foc,
Iar buzele să ne încingă joc
Și nimeni să mai știe a noastre urme.
 
Și luna ne-o privi pe la ferestre
Și-om trece munți, și mări, și-om trece nori
Și ne-om jongla cu-ai dragostei fiori
Și Zeppelin suna-va-ne-n ureche
 
Să batem noaptea-n gongul din poarta nemuririi,
Uitând itinerariul ce-n veci nu l-am știut
În setea de amor și neștiut
Ne-o pierde urma burgul isteriei…
 
Dar ah, șuieră-n noapte pierdutul tren fantomă
Cu geamuri străvezii și simfonii poeme,
Duc beznă și iubire vagoanele-n tăcere
Și-aici, în mica gară, e numai vânt și humă.
 
Auzi cum doarme-orașul în molcoma lui comă?
Doar funigei de viață plutesc spre-ntinsa zare
Îmi zgârie retina lumini de felinare,
Ah, moartea și amorul, azi au aceeași formă!

 

 

Original photo by Ceslovas Cesnakevicius

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s