Cum merg funerariile?

Suntem doi asasini. Ce-a fost în capul nostru când ne-am ucis visele hrănite cu insomnii, pe care le sărutam seară de seară și le-mbrățișam, zdrobindu-le între piepturile noastre odată cu iubirea, moartă și ea prematur? Suntem doi asasini! Erau atât de tinere visele noastre, în ochii lor ne vedeam viitorul și în sufletul lor din praf de stele ne înecam în nopțile de nesomn. Stăteau întinse-n pat lângă noi când eram departe și ne aduceau împreună, undeva, printr-a șaptea dimenisiune. Era frumos acolo…

Aveam niște vise hiperactive. N-ar fi stat o clipă în loc. Aveam impresia că le place să ia globul, să-l rotească și să ne târască după axa lui înainte și înapoi. Mai și cădeam uneori. Și aveau o muzică aparte, numai bună de atins marea cu piciorul și de inventat constelații. Odată m-au întrebat câți ani au (probabil întâlniseră și ele vreun vis cu freză șmecheră și se gândeau la diferența de vârstă). Am stat puțin să mă gândesc. Ce îmbătrâniseră visele noastre…Aș fi vrut vrut să le răspund căutând prin calendare primul  sărut, dar s-au născut mult mai demult, odată cu tinerețea noastră.

Noi eram doar uneltele lor. Și le-am ucis! N-ai suportat statutul?! N-am avut destulă putere să mă țin după ele? Le urai?! Eu oare le uram? Ne subjugau propriile vise de am ales să le sugrumăm așa, poate înainte să o facă ele?

Am obosit…umbra lor mă bântuie peste tot. Nopțile în care ești departe se termină în același pat colțuros, și insomniile la fel. Nu mă mai pot încălzi la flacăra lor. Și îngheț. Îmi suflă în ceafă amintirea lor și mă zvârcolesc în fiole de uitare când le revăd ochii deschiși, letargici. Suntem doi asasini! Și nu avem cui să ne predăm…Nici măcar lui Dumnezeu nu-i pasă, cică mii de vise mor zilnic și mii de vise se nasc.

Hai să ne suportăm sentința o vreme, să ne trăim blestemul și poate într-o zi vom fi eliberați. Sau poate vom uita. Cerșim cu vină noi vise pe la colțuri de drum, fiindcă doar ele ne mai țin în viață și nimeni, nimeni nu ne întinde o mână. Nu merităm alt vis. Dacă îl vom ucide și pe el? Suntem exilați, forțați să trăim în lumea asta a iubirii contrafăcute, a claxoanelor și urii, să ne târâm printre prostie, ignoranță și ambalaje de amor infect. Asta ne e pedeapsa.

Suntem doi asasini…cum merg funerariile?

Anunțuri

6 comments on “Cum merg funerariile?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s