E mult prea frig să mai privesc la stele

E mult prea frig să mai privesc la stele
În nopțile când sufletu-mi se stinge
Și-i frig s-aleagă pe care din ele
În tăinuitu-i zbor o va atinge.
E mult prea frig să le privesc cum ard,
Și-n inimă-i aceeași toamnă
A fost ce n-am avut și n-am să am,
Prin minte îmi zbura doar o fantasmă.
S-adie vântul a foșniri de frunze,
Spre lună greieri cânte iar sonata
Și să mă-ntreb, gândind la noaptea asta
De m-o fi prins în basm Seherezada…
E mult prea frig să mai cutez a face
Tot ce gândeam când mă uitam spre stele
Și dorul ăsta parcă nu-mi dă pace
Înspre a fi ori ba una cu ele.

Să mă privească-a jind îndrăgostiții,
Căci eu le-aș fi alinul cel tăcut,
Cum le-aș pătrunde pânza suferinții
Și poftele nebune de sărut!
Să fiu o stea ce s-o urmeze-n mare
Cei rătăciți de propria inimă
Pentru bolnavi, fi-voi salvare
Și-am să-i învăț zbura către lumină.
Să fiu în nopțile fără de somn
Venin pentru poetul chinuit
Și viața să îmi dau pentru un om
Ce merită avea ce și-a dorit.

Dar azi e frig…si nici nu știu de-s stele
Ce să mai ardă așa cum ieri ardeau,
E frig să mă prefac că sunt ca ele
Și să mă lupt cu soarta iar și iar.
Să mi te caut printre astre tot mi-e dor,
Zburând înspre aceași nebuloasă
Și-n serile în care simt că mor
Să implor Cerul la a doua șansă.

Cum tot voiam a ști ce-i dincolo de ele
Și adoram a rătăci prin vid
Ah, splendidele, negre ploi de stele
Nu m-ar fi dus spre minus infinit!
Și-acol’ măcar să pot uita de tine
Să pot uita de ce mi te-am iubit,
Să uit de tot, să uit de mine
Și poate n-ar fi nici atât de frig…!

Anunțuri

8 comments on “E mult prea frig să mai privesc la stele

  1. Strofa aceasta:

    „Să mă privească-a jind îndrăgostiții,
    Căci eu le-aș fi alinul cel tăcut,
    Cum le-aș pătrunde pânza suferinții
    Și poftele nebune de sărut!
    Să fiu o stea ce s-o urmeze-n mare
    Cei rătăciți de propria inimă
    Pentru bolnavi, fi-voi salvare
    Și-am să-i învăț zbura către lumină.
    Să fiu în nopțile fără de somn
    Venin pentru poetul chinuit
    Și viața să îmi dau pentru un om
    Ce merită avea ce și-a dorit.”

    … îmi place foarte, foarte mult. O consider genială. Aș putea spune că poezia în sine are acest monolog..Din punctul meu de vedere, poezia este foarte reușită.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s