Linie roșie

Și nici oglinzile nu mă mai arată.
Eu nu mai sunt de ceva vreme,
deși mă mai semnez uneori cu stânga
pe scrisorile returnate în cutia poștală
și-mi mai șoptesc antume prin cavou
-mi le recit dimineața, să-nceapă moartea mai bine
decât ieri.
În apa vie e nisip
și-n fața sertarului în care m-au îndesat, stă un bolovan
despre care nimeni nu știe cum a ajuns acolo,
dar eu știu sigur că el e făcut din hârtii și chiștoace
lipite cu spleen, și că poate s-ar vântura cu timpul,
iar eu aș putea ieși să trimit din nou scrisori cu mâna dreaptă,
însă, cum nu pot sta între viață și moarte să mă uit pe pereți,
îi tot arunc hârtii și chiștoace
și spleen.
Linie roșie.
O să-i arunc și cioburile oglinzilor care nu mă mai arată
și-apoi o să aștept să vină un pacifist cu ochi căprui
să mi-l rostogolească din fața ușii
până la cea mai apropiată stație de reciclare.
Lui am să-i las și apa vie
din clepsidra spartă-n care-o țin.
Și poate o să merg și eu în umbra lui,
sunt curioasă ce s-ar putea face din ce-a mai rămas din mine.
Și dacă după asta și-ar mai aminti cineva de scrisorile mele.

Anunțuri

4 comments on “Linie roșie

    • Ce-ar fi?! M-as bucura sa aud ca am reusit tin aproape oamenii care se regasesc in ceea ce scriu. De fapt, ar fi genial! Cine stie ce-o fi…
      Pana atunci, multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s