N-are rost să ne mai imaginăm apusul

N-are rost să ne mai imaginăm apusul.
Nici trenurile care duc spre el
și-n care niciodată n-am fi urcat .
 
Erau munții ăia din nord
pe care nu-i găseam pe hărți,
dar ne umbreau cu siluetele lor gri
când nășteau noapte
peste iluzii și gări pustii
și noi ne imaginam că acolo dorm într-un cort
oameni bogați,
care aveau bani de bilete spre vis
sau oameni simpli, mai curajoși ca noi,
care au fugit de controlori până la cota 2000.
 
Dar azi n-are rost să ne mai imaginăm apusul
fiindcă soarele apune mai aproape-
e dincolo de câmpul cu ciulini
și doarme după dealurile satului vecin.
Poate și-a dat seama că nu toți oamenii au bani
de bilete cfr-dream
sau mai degrabă că niciun tren nu va opri în gările nemarcate
din munții care nu apar pe hartă.
 
Dar când e la doi pași,
parcă ni se agață mărăcinii de tenisi
și prea multă lume vine să-l vadă,
încât ne rătăcim unul de celălalt printre ei
și uităm că după apus
mereu va veni noaptea
când vom rătăci singuri prin beznă
pe câmpul cu ciulini,
 
 
întrebându-ne dacă nu cumva
soarele n-are să mai apună mâine
pentru amândoi.
 
Anunțuri

3 comments on “N-are rost să ne mai imaginăm apusul

  1. Chiar daca soarele-ar apune,si n-ar mai exista un rasarit
    De ai Lumina lui Hristos în tine,tu…întunericul ai biruit.
    Vei fi tu însuti o lumina,o stea eterna si stralucitoare,
    O calauza-n bezna noptii,lumina-n suflete …ratacitoare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s