Simulare de nemurire | A.M.

În nefiinţa vieţii se-aruncă adevărul
Şi scopurile pure se pierd în orizont,
Căutătorul sapă, nedesluşindu-şi dorul
Spre ţărmurile noi ale-unui suflet mort.
 
În faţă i se-ntinde oceanu-nvolburat
Şi-n spate întreg tărâmul de umbră neatins,
Ciudat cum nu se mişcă, încremenind uitat
De timpul nestatornic, pe care-l crede-nvins.
 
Întregul infinit în ochii lui luceşte
Însă genunchii grei din nou se-ngreunează,
Ironic nemuririi, plin de cinism zâmbeşte-
Un zâmbet chinuit, ce-ntreabă:,,Ce urmează?”
 
Aruncat haotic în chaosul etern
De pământul rece pieptu-i se răneşte-
,,De ce nu ar fi totul mult mai efemer?”
Zădărnicia asta prea greu îl oboseşte…
 
Se-mpiedică de vise, se-ngroapă prematur
Şi totul i se pare sădit într-un abis
Ce nesfârşit se-ntinde, făcând acelaşi tur
Pân’ ce căutătorul de sine fi-va-nvins.
 
Dorind cândva mărirea cea fără de pieire
A câştigat-o…el, un muritor,
Însă a uitat că-n veci culege-va obosire
Dând labirintul vieții, ocol după ocol.
Artwork by Magda Łuczyńska
Anunțuri

2 comments on “Simulare de nemurire | A.M.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s