De parcă-ncep să difuzez prin viață | A.M.

De parcă-ncep să difuzez prin viață
Și să mă fac, ce crunt, una cu ea-
Mi-am uitat numele de dimineață
Și n-am mai știut nici să-mi torn cafea.
 
O amintire, o briză, un suspin?
Sunt doar o negură văzută azi noapte-n vis!
Și nu credeam în ceasul meu de chin
Că ăsta mi-era fructul interzis.
 
Sunt umbra zilei ce-a trecut cum norii
Se despletesc în zbor și mor pe veci
Și nu mă știe oglinda, cum și zorii
Îmi mai reneagă viața-n dimineți.
 
Mi-am aruncat balastul dus în spate
Și-am tras de masca-ntipărită-n față-
Azi mă înalț în valuri, cu graniță-n departe
Și uit de Caraimanul acoperit de ceață.
 
Anunțuri

One comment on “De parcă-ncep să difuzez prin viață | A.M.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s