Poetul | A.M.

Nu-mi mai respiră sufletul de-o vreme ,
Amoru-și plânge singur traiul, indolent
Nu te mai scriu, azi versurile-s sterpe
Sunt doar fantoma unui vechi poet!

Cred c-am orbit, ce-i dincolo de mine?
De gânduri scurse-n noapte prin grafit
Eram rapus, demonizat de rime
Și tânguieli pe veci de negândit.

Îi văd statui pe străzi, cu inima de piatra
Și cerul ca o magnă, Apolo doarme stins
Și văd în mine o boltă ce strălucea odată
Când azi prin ceață groasă îmi pare totul vis.

Și el, la geam, prin toamnă, și-a pus în toc o flamă,
Cu stranii lui ochi privește lumea-n tine.
Eu sunt numai o umbră, eu sunt doar o fantomă
Iar el este poetul care-a murit în mine.

Anunțuri

One comment on “Poetul | A.M.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s