Așa monologam odată | A.M.

,,În care floare te-ai închis
Când luna se-nălța în slave?
Din fundul căruia abis
Suna ecoul candidelor șoapte?

Sub care stea mi te ascunzi
Dulce odor al tinereții
Și-n ce talazuri te afunzi
Spre răsăritul dimineții?

Am obosit să mi te caut
În cărți traduse-n necuvinte,
Să-mi sap noiane în vreun chaos
Ca să-mi dezgrop speranțe ruginite

Am obosit să fac rocade
Fără să pot c-un mat să te înving
Și să înalț costisitoare-ofrande,
Gândind că poate bântui prin Olimp.

De-ai fi-n planeți, te-aș vede prin lucarnă,
Dar mi-ai fi imposibil de ghicit
Și astfel căutarea-mi pare vană,
Oh, vin’ la mine, vin, am obosit…

Oh, vino, nu te mai ascunde,
Căci jocul l-am pierdut de mult
Și nu mai deslușesc decenii  de secunde,
Căci timpul parc-ar fi de mii de ori mai lung!

Ne-om duce-n care aurite
Și ne-om ascunde-n epopee,
Om colinda întregi ținute
Și-om rătăci prin Căi Lactee

Ne-om sprijini de răsărituri
Și om trona în neapus,
În ale-amorului săruturi
Ne-om zice spuse și nespus

Ne-om sinucide-n neființă
Și om renaște plini de har,
Zburând apoi prin iscusință
Cu aripi ca a lui Dedal

Ne-ar aparține infinitul
Și am sfida reguli nescrise
Nicicând nu ni s-ar stinge visul.
Din care-am naște alte vise!”

Așa monologam odată,
Sperând că de n-auzi, poate mă vezi
Dar acum știu că niciodată
Din ascunziș tu nu ai să-mi mai ieși.

Anunțuri

One comment on “Așa monologam odată | A.M.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s