Când visul devine amintire| A.M.

Când nu-ți mai vine să alergi la fel după metrou, când cafeaua de ieri e mai bună decât cea de azi, când la birou ești de parcă n-ai fi și când visurile devin amintiri. Știi că ești bătrân când ridurile se observă pe suflet, nu pe chip. Și mai știi că ești împăcat când zâmbești nu pentru că ești fericit azi, ci pentru că ai fost ieri. Noi trăim din visuri, mocnite în inimi ca jarul. Nu din amintiri înrămate pe un zid de lumină. Dar ce se întâmplă cu viața noastră când visul retrogradează la stadiul de amintire?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s