Tristeți de aprilie |A.M.

Nu-i dulce nici dorul, mă injunghie o rană
Și glasul furtunii mă cheamă, mă cheamă
Asfaltu-i catafalc plouat de neguri reci
Și pasu-n inertie te trage sa nu-mi pleci,
E tristă azi lumea, ce trist e izlazul
Îmi spintecă amorul, iar ceasul…iar ceasul
Prin ritmul lui stins, efemer miocard,
Mă chinuie s-aștept, în noapte, și să rabd.
Și uite și corbii, și telegraful mort
Care își întinde trupul, soldat pentru potop,
Și dealul lugubru, tronând mortuar
Străvechile patimi, prin vremi, în zadar.
Dar azi nu e lanțul nesfârșitelor vieți
Nu-i cuvântul promis de ieri către veci
Și nici tu să te prind să nu poți să îmi pleci

Sunt eu, și pustiul, și ploile prea reci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s