Când am plecat spre est | A.M.

îmi voi ascunde tristețile undeva în munți

sub o limbă de zăpadă care să nu se topească

nici în verile prea stinghere pe care le-om mai prinde

eu mi le-am cărat prea mult în spate ca un alpinist amator

dar de mâine voi pleca spre est

n-am să ma caut nordul ca altădată

nu de acolo vine lumina

mă gândesc însă

oare nu-mi voi lăsa în abisul cu limba de zăpadă odată cu tristeți

și o parte din mine de care ar putea să-mi fie dor

și-n lipsa căreia aș ajunge să nu mă recunosc?

 

mi-e teamă să nu mă întorc vreodată debitând în munții din vest

să-mi caut trecutul ca pe o sfoară de escaladă care să mă tragă mai departe în viață

și fix atunci o stâncă să stea să se prăvale

și să mă îngroape acolo cu tristețile mele cu tot

sub limba de zăpadă care nici în verile neveri ce vor urma

n-are să se mai topească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s