Lăcomie | A.M.

Mi-ai fost cuvânt și muză în cuvânt,

De rânduiai umil un suflet crud, boem-

Tu-mi începeai scrisoarea și versul și răvașul,

Dar aș fi vrut să fii întregul meu poem.

 

Mi-ai fost coperta autobiografiei

Și tot tu mi-ai fost titlul sonatei preferate

Ai fost prefața, postfața, epilogul

Dar aș fi vrut să-mi fii întreaga carte.

 

Mi-erai o barcă plutind pe lac de sticlă

Sau vesta de salvare când nu știam să înot,

Mi-ai fost lumina lunii pe marea liniștită,

Dar eu te-aș fi dorit o arcă-n plin potop.

 

Mi-ai fost apoi alinul, speranța-n hău și vaier

Când Pandora venise cu sipetul spurcat,

Mi-ai fost cana cu apa și-apoi gura de aer

Când seceta și focul pământul au secat.

 

Mi-ai fost un soare printre nori de plumb,

Un astru ce nestăvilit ardeai,

Însă voiam să-mi fii mai mult de-atât

Mi-ai fost…și totuși nu-mi erai!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s