Sub privirea lunii | A.M.

Unde-s visele, iubirea,
Care dăinuiau odată?
Nici iníma și nici firea
Nu mai mi-s ca altădată.

 

Cum visam odinioară
Lângă lampa cu-abat-jour
Că sub felinar, pe seară
Mă aștepți romantic tu.

 

Iară eu în rochie movă
Și cu păr zburând în vânt,
Ți-aș aduce-n dar o roză
Parfumată c-un sărut.

 

Ah, întrezăream idile
Cu miros de lilieci
Când sub vrăjile iubirii
Colindam mii de poteci.

 

Luna ne-ar fi stat ca martor
Ocular, omniscient
Și-ar fi povestit  la stele
Basmul nostru transcendent.

 

Lacu-n luciul lui marin
Legăna stelar gondola,
Și pe margine de țărm
Un artist suna viola.

Ne-nălțam în planul cosmic
Și-izgoniți ne întorceam,
Îmbătați de-atâta liric
Prin tăcere ne vorbeam.

 

Când ne-napoiam acasă
Felinarul ne-aștepta
Și luând în palme-ți fruntea-mi
Un înger mă săruta.

 

Dar nu, lampa cu-abat-jour
Îmi despică crud scenariul
Când stingându-se-n târziu
Îmi înjunghie amarul.

 

Nu mai mi-s ca altădată
Nici iníma și nici firea-mi
Care dăinuiau odată…
Unde-s visele, iubirea?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s