Miezul nopții (Acrostih) |A.M.

Maree de visări,de gânduri făr’ temei
Izbesc a minții pânză în neputința ei
Eterul unei clipe ce te ridică sus
Zadarnic închid ochii, sunt singur și confuz.
Un cerc al nemuririi croiește minutarul
Limbile tăioase azi îmi măsoară amarul,
Nepricepând cum timpul nu vrea să mă aștepte
Oftez în întuneric cu fața spre perete.
Poate că-n seara asta e vina lunii pline,
Tornadei de venin care îmi curge-n vine,
Ironicei candori ce-mi interzice-un vis,
Inimii-ncercate…și gongul bate fix.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s