Poem fără vârstă | A.M.

Poezia va muri odată cu tine
ca flacăra unei lămpi izbite de pereți
sau poate va apune
lin ca soarele după dealuri.
 
Pentru că nu e ca zisa proorocilor
– să fie scrisă înainte de mâinile cerului,
ci crește din tine ca oasele tale
ca părul tău,
devine viața ta.
 
Și dacă mintea ți se va risipi prin sanatorii albe
și versul te va pierde din sine,
vei crește în tine o pasăre albă
din oasele tale,
cu aripi noi,
îi vei pune ochii tăi
și îi vei da drumul, printre zăbrele,
să zboare până la cer.
 
Inima ta atunci va plânge
după acea pasăre liberă a sângelui tău
și va tot plânge
ca să i se scurgă strop cu strop
toată cerneala din ea.
 
Și dacă mâna ta când va arăta cerul
se va trage înapoi arsă de foc,
mută-ți focul în inimă
și suflă în el până te va arde de tot.
Anunțuri

One comment on “Poem fără vârstă | A.M.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s