Prizonierul | A.M.

Ah, corbi ca temniceri de marnă despică cerul rânduri rânduri
Nici Dante nu s-ar coborî în gerul acestor pământuri
Iar eu mă-ntreb, printre ruine ce falnic mai tronează-orașul,
De ce doar eu tot privesc cerul, azi pustiit de orice astru?

Coagulează într-o grimasă sisificul șuvoi de gânduri
Și corbi ca temniceri de marnă despică cerul rânduri rânduri,
Orașu-i un cavou deschis cu triști gropari săpând alei
Și plouă rece mortuar peste asfalt cu funigei.

E letargie întețită de un curent al nepăsării
De ți-ar goni sufletu-ostatic adânc în inimile mării
Și trecătorii ascund în ochi un cârd înfometat de vulturi,
Când corbi ca temniceri de marnă despică cerul rânduri rânduri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s