Război cotidian | A.M.

Dacă tot ce e ,,război” s-ar schimba cu ce-i ,,a fi”

N-ai putea, infim pion, nici să cutezi a privi

Și gândesc, fetișul ăsta pentru moarte, otrăvi și sânge

Te va îndestula odat’, nici norii nu mi te-or plânge!

 

Dacă lanurile-n aur fi-vor însele minate

Ca a voastre bulevarduri ochi cu tancuri gri, blindate,

Iară pâinea ce-a de ziuă fi-va rație pe veac

Te-aș vedea plângându-ți mila, cum azi blestemi, dârz soldat!

 

Dacă ceru-n asfințit când se-neacă-n al său foc

Ar fi mantie de sânge pentru-ndoliat soroc

Iară soarele cu raze-i te-ar pătrunde ca un glonte,

Prin ce pivnițe, în ce munți, nebun mi te vei ascunde?

 

Când stelele-n strălucire fi-vor bombe kamikaze

Și ca hiroshime treze toți vulcanii s-or desface,

Un cutremur să dărâme zidul oricărui Berlin,

Atunci viața, nu războiul, ți se va părea un chin.

 

Însă până-n ziua-n care cosmosu-și va lua revanșa

Sovietica ruletă se joacă ghicindu-ți șansa,

Și noi rescriem istorii, aceleași pe față-verso,

În războiul dus cu noi, murim pe rând la Sarajevo.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s