Troiene de petale moarte | A.M.

Troiene de petale moarte,
ca stelele-s amoruri, purtând noroc și sorți-
iubirea când se naște, travaliul ei te frânge
și omul dinainte-i aducere aminte
tabloul crud vivant al unor morți
și drama adună zahăr, ambrozie și sânge,
iară de viciul ei, pierind de mii de ori
să te salvezi nu poți.
Troiene de petale moarte
le văd zburând pe străzi sau sedentar
ca o batistă neagră, mortuar,
împodobind magnific tot orașul
ca un hoinar nebun ce aleargă arbitrar
din fericire spre un alt dezastru.
Și câtă lume arde iar petale
și le aruncă în troiene ca-n altar
și câți privesc ritualul un calvar
și câți îndoctrinați aduc în dar opal,
orașu-i cap la cap prea troienit de amor
în el, aleșii, se iubesc cu dor
și tot în el, ca blestemați de cer
suflete mor și mor
și tot la moarte sper’!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s