Te aștept | A.M.

nu mă durea ancora ce lovea străfundul inimii

căci o aruncai cu o mângâiere pe obraz

înainte se ridica ascuțit ca un pumnal

și sângele se transforma în apă

ca o minune în sens invers pe un obraz nemângâiat.

acum însă ți-am oferit cerul

nu mai mi-s ocean și zborul tău liber ca o cometă

n-are să mai frângă nimic.

ce minciună că dragostea-i una cu suferința

când jumătatea ei e de fapt libertatea

cum cerul ăsta al meu mereu va fi și al tău.

oceanul gri și ancorele reci sunt amoruri înecate

care nu mai zăresc bolta din cauza bărcilor de croazieră sau război

și de asta tot încurcăm iubirea și durerea și libertatea

cu propria noastră orbire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s